Osteopatie – Osteokineto

Etimologia termenului osteopatie este de provenienta greaca si engleza: in traducere din greaca, “osteo” insemnand “structura”, si in traducere din engleza, “path” insemnand “cale”. Ambii termeni suporta o serie de sinonime.

Scopul osteopatiei

Andrew Taylor Still are meritul de a fi fondat si initiat in perioada 1828-1917 o metoda care ajuta la obtinerea unui diagnostic corect in cazul unor tulburari patologice ale biomecanicii (miscarilor) corpului. Metoda este prietenoasa cu pacientul, constand in tehnici realizate cu mainile de catre specialistul osteopat: alternativ, tehnici active si tehnici foarte blande si fine.

Actiunile manuale se exercita la nivelul coloanei vertebrale, bazin, articulatii, organe interne, sacru, structuri ale craniului, aparat musculo-ligamentar si fascial. Toate actiunile specialistului osteopat urmaresc identificarea disfunctiilor si indepartarea acestora, cu scopul final de a se restabili mobilitatea structurilor vizate. De astfel, in timpul unei sedinte se au in vedere toate structurile organismului uman – fizice, mentale, emotionale.

Osteopatia, metoda practicata din vremuri indepartate, inclusiv in manastirea Shaolin, si pana azi, este fundamentata pe tehnici de manipulare osteo-articulare care includ aproximativ o suta de manevre.

Aplicatii ale osteopatiei

Metoda de diagnosticare si tratament si-a dovedit utilitatea in urmatoarele conditii:

terapia coloanei vertebrale: spondiloza, discopatie, cifoza, scolioza, brahialgie, hernie de disc, torticolis, sindrom de tunel carpian - sunt afectiuni in care osteopatia le poate diagnostica si trata, fiind o abordare optima pentru sindroamele toracocervicale, vertebrale toracale, discopatiilor lombare, vertebrale lombare, deformari ale coloanei vertebrale lombare, bazinului si membrului pelvin;
terapia afectiunilor urogenitale: anexita, cistita, prostatita, chisturi ovariene, sexul dureros, litiaza si ptoza renala;
terapia aparatului endocrin: disfunctia glandelor tiroide, suprarenale, mastopatii – boli ale sanilor fibroase si chisto-fibroase;
terapia aparatului digestiv: tratarea gastritei, a ulcerului gastric, herniei hiatale de gradul 1 si 2, duodenitelor, dischineziilor biliare, refluxului gastroduodenal, hepatitelor, costipatiei cronice, hemoroizelor, colonului iritabil, colitelor;
nu in ultimul rand, osteopatia este eficienta in cazul celor care se cofrunta cu depresia, oboseala cronica sau tulburarile de somn.

Desi este aplicata in cazul numeroaselor afectiuni, cu scopul de a trata, osteopatia poate fi aplicata si celor clinic sanatosi, cu scopul de a preveni boli diverse si pentru mentinerea organismului intr-o stare buna.

Beneficiile osteopatiei

Prima sedinta poate fi perceputa diferit de catre pacienti – daca unora dintre acestia li se reseteaza organismul si experienta este una bulversanta, alti pacienti vor experimenta o stare placuta ale carei efecte se manifesta in planurile emotional, mental, fizic si psihologic.

Pe langa multitudinea de afectiuni pe care le poate preveni sau trata, alte beneficii pe care osteopatia le mai poate oferi le includ si pe urmatoarele:

amelioreaza si elimina diverse dureri si simptome;
nu induce efecte negative pentru organism;
imbunatateste si consolideaza elasticitatea tesuturilor;
elimina depunerile de calciu din tesut si produsii toxici de metabolism;
imbunatateste contractia musculara si previne atrofia musculara;
elimina din stratul adipos.

Osteopatia cuprinde urmatoarele trei ramuri:

osteopatia structurala;
osteopatia craniosacrata;
osteopatia viscerala.

Osteopatia structurala

Osteopatia generala este o metoda terapeutica descoperita si aplicata de Andrew Taylor Still, inca din secolul al XIX-lea. Scopul acestei tehnici complementare consta in diagnosticarea si tratarea tulburarilor de mobilitate care se manifesta la tesuturilor, organelor si articulatiilor, afectandu-le.

Pe de alta parte, osteopatia structurala este una dintre cele trei ramuri ale osteopatiei generale si, dupa cum ii spune numele, face referire la structura organismului uman, la scheletul uman. Intre cele trei ramuri ale osteopatiei, cea structurata este cel mai frecvent utilizata, dat fiind faptul ca poate sa trateze foarte multe probleme cu care corpul uman se confrunta la un moment dat, tulburari care sunt manifestate la suprafata si se vad.

In ce situatii se aplica osteopatia structurata

La modul general, in osteopatia structurala se regasesc afectiunile coloanei vertebrale si cele ale articulatiilor mari, afectiuni ale aparatului musculo-ligamentar. Din punct de vedere structural, cele mai frecvente afectiuni cu care se confrunta pacientii sunt cele ale coloanei, discale, determinate de un stil de viata deficitar, intalnit indeosebi la persoanele care stau foarte mult pe scaun, la birou, practicand un job static care nu implica activitate fizica.

Evaluarea pacientului

In practica, osteopatii incep cu examenul vizual al pacientului si cu prima etapa a examenului clinic, anamneza. Istoricul pacientului este foarte important pentru osteopat. Dupa anamneza urmeaza examinarea posturologica a coloanei vertebrale, a mobilitatii complete si a suportului podalic, cu scopul stabilirii diagnosticului si, de asemenea, al stabilirii atitudinilor terapeutice potrivite. Ulterior, osteopatul va efectua evaluarea palpatorie a intregului corp. Initial, sedintele de osteopatie structurata se fac intr-o perioada de cel putin 5-7 zile, urmand ca numarul acestora sa creada treptat.

Mod de efectuare a osteopatiei structurate

Specialistul osteopat va depista daca partile moi (pielea, ligamentele, tesutul subcutanat, muschii, tendoanele) sunt modificate si mobilitatea articulara (rigiditatea sau laxitatea). Se incepe cu aplicarea tratamentului partilar moi si se continua cu tratamentul pentru coloana vertebrala si al membrelor, cu scopul de a se restabili o mobilitate articulara optima.

In esenta, prin osteopatie se urmareste tratarea pacientului si nu a bolii. Prin tehnicile utilizate nu simptomele clinice sunt vizate, ci cauza afectiunilor, urmarindu-se lantul lezional.

Avantajele osteopatiei structurale pentru pacient

Eficienta osteopatiei structurate a fost dovedita in numeroase situatii, beneficiile metodei fiind incomensurabile, apreciate de numerosi pacienti care au urmat sedinte dedicate specifice, realizate de osteopati.

Prin tehnicile utilizate in osteopatia structurata se pot urmari mai multe aspecte:

sunt indepartate tulburarile care au determinat aparitia durerilor de spate;
se stimuleaza capacitatea mentala;
se stimuleaza capacitatea fizica;
se imbunatateste capacitatea organismului de a rezista la stres;

Beneficiile obtinute dupa efectuarea sedintelor de osteopatie sistematica sunt notabile in urmatoarele cazuri:

atitudini scoliotice: este o deviatie laterala a coloanei vertebrale, care poate fi redusa si fara rotatia vertebrelor;
scolioze: afectiune caracterizata prin faptul ca, in loc sa fie dreapta, coroana vertebrala are o curba laterala;
sechelele postoperatorii;

In concluzie, sanatatea generala a unui organism este buna atunci cand toate partile corpului sunt sanatoase. Dezechilibrele produc imbolnavirile, insa osteopatia reechilibreaza structurile corpului, iar rezultatele nu intarzaie sa apara si sanatatea revine. Prin numeroase tehnici specifice metodei, osteopatul indeparteaza disfunctiile si readuce organismul intr-o stare normala.

Osteopatia craniosacrala

Conceptia despre osteoptatia craniosacrala a fost dezvolta la inceputul secolului XX si se leaga de numele lui William Garner Sutherland (osteopat DO), elevul celui care a fondat osteopatia generala, Andrew Taylor Still. In cercetarile sale, Sutherland descoperea ca oasele craniului dispun de o organizare care le permite miscarea. In timp ce privea un craniu dezarticulat, acesta a constatat o articulatie care indica mobilitatea unui mecanism de respiratie, in locul in care oasele temporale se intalnesc cu oasele parietale, care se aseamana cu branhiile pestilor.

Nu mai putin de 20 de ani, Sutherland a studiat teoria sa si, chiar daca la inceput si-a dorit sa demonstreze ca oasele craniului sunt fixe, in cele din urma a reusit sa demonstreze ca sunt mobile si ca daca se blocheaza pot sa apara afectiuni de o severitate semnificativa. In cercetarile sale, osteopatul american a utilizat un dispozitiv gandit sa aplice o presiune care putea sa blocheze anumite oase craniene. Utilizarea dispozitivului a avut ca rezultat simptome, precum:

durerile de cap;
deteriorare a functiilor mentale.
probleme legate de vedere;
schimbarile de dispozitie;
starile de greata.

In conditiile in care craniul ar fi fost rigid, presiunea determinata de acel dispozitiv nu l-ar fi afectat pe Sutherland. Prezenta simptomelor a dovedit ca oasele craniului se misca, ceea ce inseamna ca nu se poate vorbi despre rigiditatea craniului. Mai mult de atat, osteopatul a inteles ca blocarea oaselor care compun craniul poate sa determine probleme fizice si mentale.

Ce este osteopatia craniosacrala

Prin osteopatia craniosacrala, terapie holistica, se urmaresc aspecte deosebit de importante:

asigurarea starii de echilibru la nivelul SNC (sistem nervos central);
evaluarea si corectia sistemului craniosacral;
explorarea proceselor mentale, inclusiv a sentimentelor si emotiilor si, de asemenea, explorarea manifestarilor fizice pe care acestea le au.

Aceasta terapie se adreseaza adultilor si copiilor, deopotriva, folosindu-se de capacitatea interioara a pacientilor de a se autovindeca.

Situatii in care osteopatia craniosacrala este benefica

Cele mai comune situatii in care osteopatia craniosacrala si-a dovedit eficienta prin beneficiile pe care le-a oferit, le include si pe urmatoarele:

accidente traumatice la nivelul capului si coloanei vertebrale, soldate atat cu afectarea creierului, cat si a coloanei vertebrale;
autismul;
boli pe care copii le pot dezvolta in copilarie;
boli neurovasculare;
colicii la sugari;
depresia si alte probleme de natura emotionala;
cazuri in care functiile de coordonare motorie se deterioreaza;
dificultati in procesul de invatare;
tulburari la nivelul articulatiilor temporo-mandibulare;
disfunctii ale SNC;
tulburari la nivelul tesutului conjunctiv;
dureri cronice la nivelul capului, gatului si spatelui;
dureri induse de meningita;
fibromialgie;
oboseala cronica;
inainte si dupa interventii chirurgicale;
inainte si dupa nastere;
afectiuni ortopedice;
sciatica si scolioza;
strabism;
stres fizic, determinat de unele traume, accidentari, entorse, luxatii s.a.m.d;
stres emotional: determinat de stari de nervozitate, griji apasatoare, tensiuni interpersonale, emotii captive s.a.m.d.

Situatii in care osteopatia craniosacrala nu este recomandata

In ceea ce priveste contraindicatiile, acestea se refera in mod special la conditii clinice recente, precum: fracturi craniene, atacuri de cord sau cerebrale, anevrisme acute, interventii chirurgicale cu anestezie epidurala.

Osteopatia viscerala

Conceptul de osteopatie viscerala i se datoreaza osteopatului de nationalitate franceza, Jacques Weischenck, care l-a fundamentat intr-o perioada relativ recenta – 1980. Terapia lui Weischenck este practicata in prezent la scara larga si se concentrateza pe organele abdominale.

In abordarea terapiei s-a plecat de la ideea potrivit careia musculatura abdomenului se misca natural (respiratia, de exemplu, determina aceste miscari). Cu toate acestea mobilitatea musculaturii poate fi afectata la un moment dat. Cum se pot produce imbolnavirile? Organele abdominale sunt legate la diafragma prin ligamente, in consecinta, cand la la nivelul diafragmei nu se inregistreaza miscari eficiente, sunt afectate structurile.

De exemplu, in situatii de stres, respiratia nu este optima, dimpotriva, este superficiala, ori intr-o asemenea situatie nici diafragma nu se mai misca asa cum ar trebui, ceea ce inseamna ca organele interne vor avea de suferit – asa apar arsurile simtite in stomac, durerile, afectiunile digestive s.a.m.d.

In timpul sedintelor de osteopatie viscerala, osteopatul aplica, palpand, presiuni organismului. Desi reduse ca intensitate, aceste presiuni determina organele abdominale si sistemele sa minimizeze cauzele care duc la tulburari si durere. Si aceasta metoda, similar altora complementare, stimuleaza mecanismele naturale de autovindecare a organismului.

Daca in osteopatia generala se actioneaza cu precadere asupra musculaturii, oaselor, tendoanelor si ligamentelor cu scopul de a le asigura un echilibru eficient, in cea cea viscerala se vizeaza doar organele interne abdominale (viscerele) – miscarile si functiile acestora.

Situatii in care este recomandata osteopatia viscerala

Varietatea de beneficii pe care osteopatia viscerala le poate asigura a determinat eficienta metodei in urmatoarele tipuri de afectiuni:

afectiuni acute manifestate cel mai adesea prin durerile de cap, leziuni abdominale sau la piept;
afectiuni cu care se pot confrunta copiii, precum constipatia, refluxul vezico-ureteral, colici, torticolis, varsaturi;
afectiuni musculo-scheletice, inclusiv ale coloanei vertebrale, manifestate prin aparitia durerilor de cap si migrenelor, articulatiilor periferice si sciaticii, sau a sindromului de tunel carpian;
disfunctii ale sistemului reproducator, precum durerile pelvine, din perioada ciclului menstrual sau la nivelul testicolelor, lipsa menstrelor (dismenoree), fibroamele si chisturile ovariene, efecte ale menopauzei, incontinenta urinara;
disfuntii digestive, precum balonarea, costipatia, starile de greata, refluxul gastroesofagian si tuburarile de inghitire;
dureri manifestate ca urmare a unor interventii chirugicale;
probleme de natura emotionala, precum anxietatea, depresia, stres post-traumatic.

Cum se realizeaza tehnica

Evaluarea pacientului consta in palparea usoara, fara durere, a miscarilor normale si anormale ale organelor interne abdominale si a tesusuturilor din jur. Osteopatii utilizeaza mai multe tehnici de palpare pentru a descoperi unde se afla restrictia. De asemenea, au in vedere ca simptomele manifestate intr-o anumita zona pot fi provocate de miscarea restrictionata intr-o cu totul alta zona, motiv pentru care vor evalua intreg corpul si nu se vor limita doar la zona abdominala.

Inainte de a incepe sedinta de osteopatie viscerala, cu cel putin 30 de minute, pacientii nu pot consuma alimente, insa trebuie sa bea apa, pentru a se hidrata. De asemenea, imediat dupa sedinta nu trebuie sa consume cafea sau alcool.

Osteopatul va aplica tehnici caracterizate de miscari specifice pe zonele restrictionate, cu scopul de a se restabili activitatea optima a viscerelor si tesuturilor din jur, odata ce redevin mobile. Funtiile normale ale organelor interne abdominale vor fi restabilite aplicandu-se miscari blande si lente, similar celor din timpul evaluarii.